In Artist

E bine sa fii copil!

Te uiti la stiri, dar nu te afecteaza ce vezi.

Pricepi ca se intampla ceva, observi un stres colectiv, o ingrijorare excesiva a celor din jur, poate si panica lor. Dar stii ca esti prea mic ca sa aduci solutii.

Nu pot sa nu fac asocieri cu trairile mele de moment. Ma simt ca acel copil care nu poate face nimic pentru a imbunatati situatia pe care o observa. Ce atitudine ar fi corecta? Am obligatia sa am o anumita atitudine?

Cred in primul rand, ca ar trebui sa avem simtul civic, sa nu facem rau daca nu putem macar sa stam pasivi. Ideal ar fi sa ajutam cu orice mic gest. M-a miscat enorm initiativa unor oameni care au inteles ca trebuie sa sprijinim economia romaneasca si s-a distribuit in masa, pe retelele de socializare acest mesaj. Ma impresioneaza, la fel de mult, cum noi, ca natie, intelegem ca trebuie sa ne mobilizam……si o facem!

Ce poti tu, ca individ, sa faci?

Sa fii optimist! Sa fii pozitiv! Ca un copil!

Cu siguranta ne va fi greu o perioada, cu siguranta unele business-uri vor fi sifonate. Ramane la latitudinea ta cum vrei sa te afecteze toate astea.

Poate acum, cand trecem printr-o situatie multora necunoscuta si ne eliberam de emotiile imediate, ajungem sa apreciem familia, colegii de munca, sefii, poate chiar jobul de care ne saturasem.

Poate unii isi puneau intrebarea de ce renuntase la job in favoarea antreprenoriatului care nu aducea rezultatele mult visate. Nu-i nimic, acum e timpul sa apreciem orice fel de rezultat. Sa facem un fel de refresh.

Ne vom reveni, vom incepe din nou sa miscam toate rotite economiei, ne vom intoarce la job-uri, poate unii la altele, dar vom iesi din case!

Eu sper doar, ca in aceasta perioada, sa folosim timpul pentru a ne intelege noi pe noi, sa realizam unde am gresit, sa corectam, daca se mai poate, sau macar sa ne cerem scuze. Sa folosim timpul pt a ne creste intelectual, creativ, spiritual. Sa incercam sa ne vizualizam un scop si sa pormin un brainstorming.

Mi-ar placea sa cred ca nu ne vom inchide in noi, in suferinte, ca vom deveni reci si duri ca de… situatia cere pragmatism. As vrea sa cred , incepand cu mine, ca o sa ne iubim copiii mai mult, parintii, partenerul de viata, prietenii, ca o sa ne bucuram mai mult de iesiri , ca o sa apreciem mai mult orice fel de ajutor primit, ca o sa gandim de doua ori inainte sa luam decizii pripite.

Zic sa ne apropiem de copii si sa le vedem optimismul , poate e molipsitor!

Articole Recente

Scrie un Comentariu

preloader